Celei care inchide usa (13)

Nu, nu-mi va parea rau ca nu m-ai iubit. Nu, nu iti voi cer scuze pentru momentele in care te-am cautat pentru ca mi-a pasat de tine. Nu voi regreta iubirea ce eram dispusa sa ti-o ofer. Nu o sa-mi fie dor de noptile in care asteptam singura. Nu voi vrea inapoi lacrimile ce curgeau pe obrajii mei din cauza indiferentei tale. Nu imi vor lipsi initiativele mele si dorinta de a fi tu langa mine. Nu , nu am de gand sa povestesc mai departe, stai linistit. Nu imi va fi dor nici de prietenii tai. Nu voi vrea inapoi zilele in care aratai ca iti pasa, deoarece erau de fatada. Nu voi vrea inapoi zambetul ce il afisai doar de dragul de a obtine ceva. Nu voi plange pentru ceea ce a fost sau pentru ceea ce nu a apucat sa fie…nu voi striga dinlauntrul meu cand voi crede ca imi este dor. Pentru ca daca va fi sa imi fie dor de cineva, acel cineva voi fi eu. Eu, cea de dinainte sa te cunosc.

In schimb, imi va parea rau pentru faptul ca m-am lasat controlata de tine. Imi voi cere scuze sufletului meu ca l-am obligat sa treaca printr-o iubire falsa. Voi regreta doar zilele in care nu ti-am spus ce simt, cu toate ca tu nu simteai la fel. Nu conteaza, trebuia sa o auzi de la mine. Sa intelegi ca totul e real, nu e un joc. Imi va lipsi prezenta ta, desi uneori era degeaba. Imi va fi dor de ochii tai, care exprimau teama in momentele vulnerabile…Voi plange pentru iubirea pierduta…

Nu voi ceda…Ma voi uita in urma mea doar pentru a ma asigura ca pleci.

 

Plange (12)

Esti parte din trecutul meu. Ieri te-am lasat in urma. Si totuși,  vrei sa fii si in viitorul meu, dar numai cand ai tu chef. Vrei sa vii si sa pleci dupa bunul plac. Iti place sa ma golesti de puteri, sa lasi doar urme si cicatrici când pleci. Si nu te uiti în urma. Te temi ca iti voi fura privirea? Asa te simți tu bine si puternic?

Abia ma ridic din pat in zilele in care faci parte din prezentul meu. Stiindu-te in trecut era mai sănătos. E rulant. Cu toate ca ma arde si ma distruge pe dinăuntru te vreau. Iubirea inca nu s-a stins. Dar sunt si eu ca si vremea. Azi te vreau, maine nu. Tocmai din cauza vulnerabilității mele reusesti atat de ușor sa vii si sa pleci dupa bunul tau plac.
Zilele in care esti lângă mine sunt pline de soare, dar si de nori. Ploua torential, dar când ma uit inspre cer vad un curcubeu de fiecare data. Iar când esti plecat curcubeul dispare…rămâne doar furtuna…si daca am răbdare trece…greu, dar trece….vin zile in care ploua atat de tare incat nici lacrimile nu se mai opresc… Si in care cerul plânge atat de tare incat simt cum il doare…cum se rup norii in mii de bucatele… Am trecut de prea multe ori prin asta…cu tine…si totusi, de fiecare data când te-ai intors te-am primit cu bratele lovite,  dar deschise…ultima data au fost atat de ude si lovite de ploaie, incat abia le-am ridicat… Si simt ca a fost pentru ultima data…

Tie

Nu stiu ce vrei…cand eu fug de tine, tu fugi inspre mine…vrei sa ma prinzi, sa fiu a ta, iar cand eu vin catre tine tu pleci, te indepartezi, te ascunzi in coltul tau si greu ma lasi sa sparg zidurile…ti-e teama, dar nu stii de ce…poate de iubire, de faptul ca incepi sa te deschizi fata de mine.

Ieri m-ai chemat la tine si nu ai vrut sa plec acasa, voiai sa ma tii in brate non stop, sa dormi cu mine. Asta te linisteste. Mie-mi venea sa plang…dar nu de suparare, ci de fericire, pentru ca eu iti aduc acea liniste…pentru ca langa mine te simti acasa…eu sunt persoana alaturi de care vrei sa te trezesti dimineata si alaturi de care vrei sa adormi seara dupa o zi lunga si obositoare de munca.

Te intorci la mine mereu…iar eu intotdeauna te primesc cu bratele deschise…si totusi fugi…cand simti ca te atasezi prea mult sau ca te deschizi, alegi sa pleci. Oh, dragul meu, nu observi ca in orice situatie, cu oricine ai merge in viata, la un moment dat tot la mine ajungi? Tu crezi ca eu voi fi mereu aici pentru tine. Si poate ca ai dreptate, poate ca asa e. Poate voi fi constant in viata ta, dar nu cu acelasi statut. Va veni o zi cand vei alerga din nou inspre mine, dar in bratele mele va fi deja altcineva…iar eu nu te voi putea ajuta decat cu cuvinte…si atunci o sa simti…o sa realizezi ca in propria ta lupta cu teama ai pierdut…si m-ai pierdut si pe mine…

 

Cea care/ cel care

​Vreau sa fiu persoana alături de care adormi seara si te trezesti dimineata… Cea pe care o strangi la pieptul tau si nu o mai lasi sa plece…cea pe care o saruti pe frunte dimineata si o mangai pe obraz…cu care bei prima cafea, de buna dimineata…vreau sa fiu femeia la care te gandesti cand esti la munca….femeia alături de care ai vrea sa iti petreci toata viata, cu care sa iti întemeiezi o familie…cea care te asteapta cu drag acasă… Femeia alaturi de care bei seara un pahar de vin…cu care mergi in excursii spontane… Cea pe care o iubești necondiționat… Vreau sa fiu femeia care te face fericit si iti aduce mereu zambetul pe buze…cea care iti spune „te iubesc” de fiecare data cand are ocazia…vreau sa fiu femeia alături de care nu te temi sa treci prin provocarile vietii…cea care te încurajează si te susține… Femeia de care sa fii mândru ca o ai la brat…vreau sa fiu cea care iti va purta numele intr-o zi….vreau sa fiu ultima. 

Iar tu…vreau ca tu sa fii cel care ma va face sa uit toate durerile si dezamăgirile din trecut…care sa ma faca sa înțeleg de ce a trebuit sa plângă sufletul meu pana in clipa in care te-am cunoscut… Cel care ma tine aproape de pieptul sau cand simt ca nu mai pot…care ma strange de mana cand imi fuge lumea de sub picioare….cel de care sa fiu mandra ca este al meu…cel alături de care voi trai experiente de neuitat…vreau sa fii barbatul care ma va face sa plang doar de fericire…barbatul care imi sopteste noaptea la ureche si dimineata imi saruta mana…cel care are incredere in mine si nu fuge atunci cand dam de greutati. Sa fii curajos, dragul meu… In momentele de confuzie sa nu pleci, sa nu fugi de dragostea noastra…ci inspre ea, sa ne avântăm tot mai tare catre ea…tinandu-ne de mana…vreau sa fii cel căruia ii voi purta numele…si…chiar daca nu ai fost primul, vreau sa fii ultimul. 

Amalgam

Astăzi vreau să îţi dau drumul…vreau să mă eliberez de tine…vreau ca sufletul meu să nu mai tânjească după al tău…atunci când ies afară să nu mă gândesc la cât de uşoară ar fi viaţa dacă m-ai ţine de mână…îţi mai aduci aminte noaptea aceea? Eram la tine în maşină şi pentru prima dată am fost sinceră în totalitate cu ceea ce simt…cu tine…cu mine…

M-ai rănit…şi am plâns atât de tare, încât m-au văzut stelele şi luna…şi atât de mult, încât cred că a început să le doară şi pe ele…tocmai de aceea astăzi vreau să îţi dau drumul. Îmi dau voie să mai plâng o dată, iar pe urmă îmi eliberez sufletul de tot ce ţine de tine, inclusiv de amintirile frumoase…recunosc, încă doare, dar nu la fel de tare.

Plouă…nu mă ajută deloc. Mă încurajezi să rămân în starea asta? Vrei să rămân cu tine? Poate plângi pentru că te simţi singură…te înţeleg. Câte lacrimi mai ai? Nu de alta, dar eu am început să rămân fără…dar uite, ce văd? Parcă e o rază de soare, iese dintre nori. Între timp bate cineva la uşă. Mă duc să deschid şi încep să zâmbesc. Mă întrebi cine e. O şansă nouă. Da, vreau să îţi dau drumul, vreau să mă desprind de tine. Vreau să profit de fiecare oportunitate pe care o am ca să fiu fericită. Tu nu mă faci fericită, nu mai am motive să te ţin în sufletul meu.

Te temi că va rămâne un gol? Stai liniştit, dragule…am să mă descurc cu el până în ziua în care va sosi cel care va şti să repare ceea ce ai stricat tu. Va umple golul acela, cu răbdare, înţelegere, încredere, siguranţă, dar cel mai important…cu IUBIRE. El va ştii să apreciete iubirea care strigă după o alta, va şti să aprecieze frumosul. Va vedea în mine ce nu ai văzut tu. Va aprecia ce nu ai apreciat tu. Va iubi, ce ai lăsat deoparte. Va alina rănile create de tine.

Într-o zi, ziua în care am să îl întâlnesc, voi ştii de ce a trebuit să plâng atâtea nopţi…de ce m-ai rănit tu…de ce mi-ai dat aripi ca pe urmă să mi le tai….de ce m-ai lăsat să zbor pentru o perioadă, ca pe urmă să mă trânteşti de pământ şi să mă laşi acolo, singură. Voi ştii. Pentru că atunci voi afla ce înseamnă cu adevărat să fii iubit, nu doar să iubeşti. Tu ai fost egoist. Oh, dragule, nu ştii că dacă primeşti iubire, trebuie să şi oferi? Tu te-ai hrănit cu iubirea mea ca să poţi zbura mai departe, iar când ai văzut că nu mai am putere, când ai văzut că m-ai secat, mi-ai luat şi ultima speranţă, când am căzut, ai decis să mergi mai departe fără mine, să mă laşi la pământ. Dar eu m-am târât până la iarbă, unde am văzut flori, multe flori. Şi m-am aşezat lângă ele, aşteptând, bucurându-mă între timp de liniştea ce mi-o ofereau, de parfumul cu care mă înconjurau…datorită ţie am învăţat să aştept, să am răbdare. Şi asta voi face, până în ziua în care îl voi întâlni. Încet, îmi voi aduna puterile, îmi voi culege bucăţile de suflet de pe asfalt şi în acea zi, mă voi ridica şi voi înţelege de ce te-am întâlnit!

Nu te urăsc, ba din contră. Te compatimesc…imi pare rău pentru sufletul tău, care tânjeşte după iubire şi când o găseşte fuge de ea…de frică…sper să te regăseşti într-o zi şi să fii fericit. Sper să putem într-o zi să ne uităm unul în ochii celuilalt fără regrete şi lucruri nespuse. Ai fost o lecţie pentru mine. Nu te-am înţeles în totalitate, dar ziua în care voi înţelege, voi afla ce e iubrea reciprocă. Mulţumesc!